În mâinile mele văd mâinile tale. Îţi port atingerile într-o contemplare atât de vie de parcă ar fi luminile unui cadelabru somptuos. E adevărat, câteodată snobismul ascunde iubiri lipsite de explicaţii. Poţi să descifrezi din ele doar consumări simple de energii, dar cu preţuri ca pe o piaţă ilegală.
Aproape c-aş planui cum să îţi primeşti pedeapsa pentru dependenţa aceasta, dar toţi sfinţii care au fost odată pe lângă noi ştiu că nu sunt nici măcar un regizor amator. Cel mult aş reuşi să te oblig să mă vezi într-un gri optzecist, dar până la urmă noi tot am gasi o cale să pariem tot chinul acesta pe pulsul ce poate reda despărţirea-n culori.
Hai, opreşte desfăşurarea puţin, ia un alt loc din mine.
Plouă-n decembrie.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu