In death is death

ştii şi moartea e bună îmi place să spun că lucrează cu normă întreagă dar nimeni nu o plăteşte apare şi-n case neînsemnate fără vreun dumnezeu sau măcar jumătate din el e răbdătoare când îţi spui ultimele cuvinte sau când iei cu o suflare amintirea omului drag da, şi moartea e bună
dar
oboseşte când n-are cu cine să-mpartă vieţile luate însă oboseşte mai tare când nimeni n-o crede c-ar vrea să termine să se-aşeze la locul ei sub o pleură şi să povestească despre vremea când a fost tânără, despre vremea când a fost un tren sau un cancer, o tristeţe cu două capete, sau o femeie care pleacă dupa ce se plimbă prin fiecare loc din tine până nu mai are nevoie de hartă.